Asa este. Ma conving pe zi ce trece ca fiecare are un pret. Fiecare om se vinde. Unii pentru cauze nobile, altii doar pentru placerea de a se privi ca o marfa. Unii se vand pe nimic, altii pe bani grei.
Fiecare dintre noi ne-am pus la un moment dat intrebarea "pentru ce as renunta la X lucru?". Unii am avut si curajul de a raspunde. Altii au fost atat de ipocriti incat nici astazi nu recunosc ca ar vinde/au vandut anumite lucruri din viata lor.
Nu, nu ati vandut. Ati facut o alegere. Yeah, right! Ai ales sa iti limitezi demnitatea, opinia, visul pentru ce? Pentru lucruri materiale. Darling, asta inseamna ca te-ai vandut. Nu e nicio alegere nobila in lucrurile astea. E pur si simplu, sacru dat contra profan. Intelegi?
E vorba de compromisurile pe care le faci la nivelul costiintei ca sa o duci mai bine[?]. E vorba ca ti-ai argumentat "alegerea" privind in viitor. Un viitor vandut. Speri ca lucrurile materiale vor fi mereu acolo, sa te sustina si sa inlocuiasca lipsa parerilor, lipsa demnitatii. Dar stii, daca te-a cumparat pe tine, va cumpara si pe altul. Iar tu nu vei putea spune nimic. Pentru simplu fapt ca ti-ai vandut dreptul de a spune.
"Ce-o sa faceti cu milioanele intr-un oras mort? Ce-o sa cumparati, cu banii gramezi? La ce-ti foloseste un Lamborghini cand n-ai o autostrada? De ce sa ai o vila intr-un cartier sufocat de inundatii?
Nu-i invidiati pe oamenii cu bani. Nu va faceti modele din baietii de bani gata, din baietii de oras. Dupa treizeci si noua de ani le va ramane doar o lista lunga de femei. Or trofeele astea sunt trecatoare. Cand imbatranesti si trofeul tau va fi o baba."
I wonder how you sleep at night?
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu