Iarna chiar nu este sezonul meu preferat. Ma simt bine, nu pot sa neg asta, dar nu ma trezesc dimineata radiind de fericire si zicand "vai, e iarna!" [spre deosebire de vara, cand ma trezesc cu un zambet laaaarg pe moaca]. E pur si simplu ok. De obicei, rutina!
Deci suntem in ianuarie. Sarbatorile au trecut, revelionul a trecut si ala, deci ce sa facem? Cum ni s-a luat de localuri si soarele stralucea pe cer [formand polei dragut astfel incat sa iti nenorocesti masina] am zis sa iesim la aer, ca deh, nu ne mai place aerul cald din casa.
M-a convins V. sa ma imbrac gros si sa ne plimbam prin parc. Zis si facut! Cum n-am vrut sa fie inca o zi depresata, am inceput sa zburd prin zapada [acolo unde era enorma, of course] si sa uit ca imi ingheata extremitatile. Bine ca partea cu uitatul nu prea a functionat.
So! Let`s drink a coffee. Mergem noi la un aparat d-ala [destept], bagam bancnotele de 1 leu, ne da aparatul cafelele, dar betisoare? Zaharul e pe fundul paharului, nene. Cum mestecam? V. s-a sacrificat si a zis ca e o metoda buna sa isi incalzeasca degetul, folosindu-l pe post de lingurita. Eu am baut o cafea fara zahar, deci cam amaruie.
Si cum ne dadeam noi asa in leagane, savurandu-ne cafelele, mana mea dreapta incepand sa se invineteasca de degerata ce era incepe a tremura, cafeaua curgand suav, iar eu [in degeratura mea] nu simteam nimic. P.S. : cafeaua era fierbinte!
A ras V. de mine, dar mi-a imprumutat apoi manusile lui de politist : "ia, domne, ca sunt de politai, tin de cald dublu decat unele normale". Mi-am revenit, ce pot sa zic? O sa ma fac politista, ca sa am manusi smechere!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu