Ma uit la O. si parca a crescut in ultimele 6 luni mai mult decat in ultimii 6 ani. Sunt fericita pentru ea, dar totusi ma doare inima. Pentru ca nu numai ea a crescut.
Toti am crescut. Si am devenit mai rai, mai ipocriti sau mai nepasatori in raport cu ceilalti. Eu cred ca ma incadrez in ultima grupa. Am mai zis-o: frate, nu-mi pasa de voi! Nu ma intereseaza ce parere aveti despre ce fac eu sambata, nici de ce credeti despre relatia mea.
Eu o duc bine. Nu stiu daca "fericita" e cuvantul potrivit, dar ca sa nu mai fiti tentati sa scormoniti in viata mea personala [si in acelasi timp, in nervii mei] va spun eu: traiesc bine!
Majoritatea dintre voi sunteti fake si v-am mai spus-o. Si va stiti prea bine. Credeti-ma ca uneori o apreciez mai mult pe curva de la coltul strazii, care nu ascunde ceea ce face [si uneori e chiar mandra ca ea isi castiga un ban, nu e o parvenita] decat pe voi.
M-am gandit azi la multe. Si am ajuns la urmatoarea concluzie: nimeni vreodata nu o sa ii ia locul lui O., pentru ca...pur si simplu n-are cum! Am descoperit [iarasi] ca urasc ipocrizia. Am descoperit ca e mult mai simplu sa iti vezi de viata ta.
Si nu inteleg de ce mereu am problema asta. Been there, done that. Atunci de ce puii mei imi mai pasa si astazi?
Si mie imi place viata mea. Chiar nu ma deranjeaza sa fiu numita dependenta de relatia mea. E bine ca sunt dependenta de relatia MEA. Nu ma deranjeaza ca am pe cineva care imi spune "te iubesc" zilnic si nici ca atunci cand plang am pe cine sa sun. Nu ma deranjeaza sa stiu ca cineva este acolo ori de cate ori am nevoie.
P.S. : Mi-e al naibii de dor de tine si d-abia ai plecat.
P.S.2 : Stiu ca nu intelegeti nimic. Si stiti de ce? Pentru ca nu stiti nimic despre mine, dar aveti impresia ca stiti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu